Notarul este un liber profesionist, care îndeplineste acte de autoritate publica, fapt ce confera o noua dimensiune acestei nobile profesii.
Modul de numire în functia de notar public, de suspendare si încetare a calitatii de notar public atesta caracterul dublu al acestei functii: notarul este titular al unui serviciu de interes public si, totodata, un liber profesionist, membru al unei organizatii profesionale
Potrivit dispozitiilor Legii notarilor publici si a activitatii notariale, nr.36/1995, notarul public este numit de ministrul justitiei, la propunerea Consiliului Uniunii Nationale a Notarilor Publici. În mod simetric, suspendarea din functie se dispune de ministrul justitiei, la solicitarea Consiliului Uniunii Nationale a Notarilor Publici, iar încetarea calitatii de notar public se constata sau se dispune, dupa caz, de ministrul justitiei.
Institutia notarului public trebuie sa se bazeze pe încrederea partilor, care se poate câstiga daca notarul public devine un sfatuitor convingator, fiind capabil a prezenta reglementarile legale în mod explicit.
Autonomia functiei de notar public este menita sa împiedice orice ingerinta în activitatea de întocmire a actelor juridice si de îndeplinire a procedurilor prevazute de lege ale acestuia, indiferent de unde ar proveni. Principiul stabilitatii, în functia notarilor publici, este menit sa garanteze echitatea si impartialitatea în decizie a notarilor publici, într-un cuvânt, independenta acestora.
Notarul public îsi exercita atributiile ce îi sunt oferite prin lege, nu în baza unui contract de munca, ce presupune un raport de subordonare, ci în temeiul statutului functiei sale, cu atât mai mult cu cât în situatia în care un act sau o procedura solicitata încalca dispozitiile legale, notarul are la îndemâna, ca instrument, încheierea de respingere motivata, refuzând astfel îndeplinirea procedurii sau a actului respectiv.
